O să încep cu o mărturisire. Nu prea mai cred în formulele astea de genul „cartea asta trebuie citită neapărat”. Am văzut atâtea recomandări exagerate încât am devenit sceptic. Dar când am deschis „Drumul spre o alta dimensiune” de Bradu Mihai Dan, ceva s-a întâmplat.
Nu știu cum să explic mai bine, dar cartea asta nu încearcă să te impresioneze cu pretenții mari.
Pur și simplu își spune povestea, și o face atât de sincer încât te lasă să respiri între pagini.
Când o carte te prinde pe nepregătite
Am fost sincer cu mine când am luat-o în mână. Un tânăr de 19 ani care scrie fantasy despre copii cu puteri… păi da, știm cu toți cât de multe astfel de cărți există. Am tot văzut povești cu portale magice, dimensiuni paralele, eroi tineri care trebuie să salveze lumea. Și totuși.
După vreo zece pagini m-am prins că Bradu Mihai Dan nu calcă pe urmele altora doar ca să fie la modă. E ceva autentic aici, o voce care sună a el însuși, nu a cineva care imită ce merge bine pe piață.
Povestea e despre un grup de copii care descoperă, pe neașteptate, că au puteri pe care nu le înțeleg. Îți vine să râzi când vezi prima dată despre ce e vorba, pentru că toate astea le știm. Dar apoi realizezi că autorul nu te invită să vezi doar spectacolul cu magie și lupte.
Te invită să vezi cum e să fii un copil confuz, speriat, care nu știe ce să facă cu ceva ce îl depășește complet. Și dintr-o dată li se spune că trebuie să găsească niște artefacte vechi care păzesc intrarea către o altă dimensiune. Acolo găsești 11 sate, fiecare populat de rase fantastice care par rupte din cele mai nebune vise.
Ai elfi, pitici, dar ai și rinoceri care merg în două picioare și folosesc trunchiuri de copaci ca arme (serios, cine s-a gândit la asta?). Ai hermeni cu capete uriașe care par extratereștri și care te pot manipula telepatic. Ai feline care se transformă literal în pisici când se enervează. Ai stariuni, niste creaturi mici, albastre, extrem de creative, dar atât de leneșe încât preferă să doarmă decât să construiască minunățiile pe care le-ar putea crea.
Și parcă aici vine partea care m-a prins. Nu e vorba doar de bătăi spectaculoase sau de vrăji explozive. E vorba de copiii ăștia care învață, treptat, să își accepte slăbiciunile, să aibă încredere unii în alții când totul arată sumbru, și să înțeleagă că puterea aia reală nu vine din magie, ci din curajul de a rămâne om chiar când lumea se prăbușește în jurul tău.
De ce ar trebui s-o citești (chiar dacă ai zeci de cărți în așteptare)
Acum poate te întrebi: bine, dar ce are cartea asta diferit? Pentru că, hai să fim sinceri, sunt sute de povești fantasy pentru copii și adolescenți. Și da, ai dreptate. Dar ascultă-mă puțin.
Conținutul e echilibrat într-un fel pe care nu îl întâlnești des. Nu te pierde în explicații complicate despre cum funcționează sistemul magic din lumea aia. Dar nici nu trece peste detalii ca și cum ar fi o poveste scrisă în grabă, la repezeală.
Bradu Mihai Dan pare să fi înțeles instinctiv unde să apese și unde să lase lucrurile să respire.
Sunt capitole care te țin cu sufletul la gură, altele care te fac să zâmbești la replicile personajelor (unele chiar sunt amuzante), și momente când simți nevoia să te oprești o secundă să digeri ce tocmai ai citit.
Apoi e mesajul. Nu îmi place să vorbesc despre „mesajul” unei cărți pentru că sună cam pretențios, dar uite că trebuie să o fac. Nu e vorba de un moralizator de genul „fii cuminte și o să fie bine”. E mai complex de atât. Personajele fac greșeli. Se ceartă.
Uneori nu își înțeleg propriile puteri. Alteori își pun la îndoială tot ce au făcut până atunci. Dar asta e frumusețea poveștii. Pentru că învață. Învață că prietenia nu e doar să fii acolo când totul merge bine. E să reziști alături de cineva când se prăbușește totul. Învață că adevăratul curaj nu înseamnă să nu îți fie frică. Înseamnă să mergi mai departe chiar dacă ți-e frică. Și, poate cel mai greu, învață să se accepte pe ei înșiși, cu toate imperfecțiunile.
Și mă gândesc, copiii au nevoie de asta. Dar și noi, adulții, să fim sinceri. Uităm des lucrurile astea simple. Ne înecăm în rutină, în ce ar trebui să facem, în așteptările celorlalți, în presiunile zilnice.
Și ne dorim să îi protejăm pe copiii noștri de toate astea, să crească mai înțelepți, mai echilibrați decât am fost noi. Ei bine, o carte ca asta poate ajuta. Poate nu e soluția la toate, dar e un început.
Un tânăr autor care nu se preface
Cea mai plăcută surpriză când am citit cartea a fost să descopăr că nu simți că e scrisă de cineva care încearcă să pară ce nu e. Bradu Mihai Dan nu se preface că e un scriitor matur, cu zeci de romane la activ. Scrie cu o sinceritate care se vede din prima pagină. Are 19 ani și asta se simte. Dar într-un mod bun, nu ca un cusur.
Cartea asta respiră entuziasm. Respiră imaginație fără limite. Respiră dorința aia aprinsă de a spune o poveste care contează pentru el, și care, cumva, ajunge să conteze și pentru tine. Sigur, sunt momente când narațiunea ar putea fi mai șlefuită, când unele personaje ar fi putut fi dezvoltate mai mult.
Dar astea sunt lucrurile pe care le vezi la un debut. Și, ciudat cum sună, îi dau un fel de farmec.
Pentru că nu e perfectă, cartea asta. Nu încearcă să fie. Și tocmai de asta reușește să fie autentică.
Amalia Dragomir, scriitoarea care i-a scris prefața, spune ceva care mi-a rămas în minte. Când termini de citit, nu îți rămâne decât să aștepți continuarea, să vezi cum a crescut autorul odată cu opera lui. Are dreptate.
Ceea ce citești aici nu e doar o poveste încheiată. E debutul cuiva care are potențialul să construiască ceva mai mare, mai complex, mai matur pe parcurs. Și asta e interesant de urmărit.
Cititul în familie (și de ce contează asta)
Una dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face o carte e să adune oamenii. Și cartea asta o face destul de bine. Te gândești că poate citești în fiecare seară câte un capitol copilului înainte de somn. Devine un ritual.
Sau poate adolescentul tău o citește singur, apoi vine entuziasmat să îți povestească despre personajul lui preferat sau despre scena care l-a marcat. Sau poate tu, ca părinte, o iei în mână ca să vezi despre ce e vorba, și te trezești că te-a prins și pe tine, că îți amintești cât de mult însemna să citești astfel de povești când erai mic.
Asta e magia unei cărți bune pentru copii, dacă stai să te gândești. Nu e doar despre ce place celor mici. E despre a crea punți între generații. Despre a te așeza alături de copilul tău și a explora împreună o lume în care totul e posibil, unde prietenia învinge orice vrajă, unde fiecare greșeală e o lecție.
Cartea lui Bradu Mihai Dan face exact asta, fără să te lovească peste cap cu mesaje morale.
Lumea asta construită cu răbdare
Ceva ce mi-a plăcut enorm e cât de mult s-a gândit autorul la cele 11 sate din cealaltă dimensiune. Nu sunt doar niște detalii aruncate acolo ca să umple paginile. Fiecare sat are personalitatea lui, armele lui magice, valorile lui, slăbiciunile lui.
Ai satele călugărilor, liniștite și conectate cu spiritul. Ai satele elfilor, cu legătura lor cu natura și cu mișcările acrobatice care par imposibile. Sunt felinele care se transformă în pisici când se enervează (mi-ar placea să pot face asta uneori, sincer). Sunt odixii care seamănă cu samuraii și sunt obsedați de codul lor de onoare.
Apoi mai ai stariunii, mici, albastri, incredibil de creativi, dar atât de leneși încât ar prefera să doarmă decât să își folosească talentul (relatable, nu?). Ai hermenii care par extratereștri și sunt vicleni la culme. Ai rinocerii giganți care merg în două picioare și folosesc trunchiuri întregi de copac ca arme. Ai păianjenii care stăpânesc magia neagră și care îți dau fiori pe șira spinării doar când citești despre ei.
Fiecare dintre aceste rase nu e doar un detaliu decorativ. Contribuie la construirea unei lumi complexe, cu conflictele ei, cu alianțele ei, cu misterele ei. Și cititorii, copii sau adulți, vor explora universul ăsta cu aceeași curiozitate cu care personajele principale descoperă secretele lui. E captivant într-un mod simplu, fără să te încarce cu informații inutile.
Merita sau nu merita să investești în ea?
Când vorbim de a cumpăra o carte pentru casă, vorbim, la urma urmei, de o investiție. Nu neapărat despre bani, că o carte nu costă cine știe ce. Ci despre timp, despre emoții, despre lucrurile care îi vor marca pe copiii tăi. „Drumul către o altă dimensiune” merită să facă parte din categoria asta.
O poți comanda ușor de pe Carturesti.ro sau de pe Libris.ro. Sunt librării serioase, cu livrare rapidă, cu o grămadă de cărți pentru toate vârstele. Și odată ce ajunge acasă, cartea asta are șanse mari să devină una dintre preferatele familiei. Nu spun asta ca să exagerez, ci pentru că așa simt după ce am citit-o.
Poate te gândești acum: „Dar am deja o grămadă de cărți necitite pe raft, chiar mai am nevoie de una?” Și înțeleg întrebarea asta, pentru că și eu mi-o pun des. Dar răspunsul e da, dacă vorbim de o carte care are potențialul să devină mai mult decât un obiect pe raft. O carte care să fie citită, recitită, discutată, împrumutată prietenilor, dăruită mai departe. O carte care să însemne ceva.
Ce rămâne după ce închizi cartea
Am spus-o mai devreme și o repet fără probleme: nu toate cărțile trebuie să fie capodopere literare ca să conteze. Uneori o carte contează pentru că apare la momentul potrivit. Pentru că spune lucruri de care ai nevoie exact atunci. Pentru că îți oferă o fereastră către o lume pe care nu ai mai vizitat-o de mult și de care îți era dor fără să știi.
„Drumul către o altă dimensiune” face toate astea. Îți oferă aventură, prietenie, magie, mistere.
Dar îți oferă și lecții despre curaj, despre acceptare, despre puterea de a crede în tine. Și, poate cel mai important, îți oferă ocazia să te reconectezi cu acea parte din tine care încă mai crede că orice e posibil, dacă ai doar curajul să faci primul pas.
Cartea asta merită un loc în biblioteca fiecărei familii. Nu pentru că e perfectă, ci pentru că ne învață, pe toți, copii și adulți, că drumul către o altă dimensiune nu e doar o metaforă literară. E o invitație de a explora cine suntem cu adevărat, ce putem deveni, și ce putem descoperi despre noi când ne dăm voie să visăm.
Poate sună cam filozofic spus așa, dar după ce o citești, o să înțelegi ce vreau să spun.
Detalii despre carte
Cartea „Drumul către o altă dimensiune” este scrisă de tânărul autor român Bradu Mihai Dan și a fost publicată în 2024 de Editura Ecou Transilvan. Face parte din colecția „Cărțile Copilăriei” și se întinde pe 174 de pagini. Genul este fantasy, destinat copiilor și tinerilor, dar poate fi apreciat de orice vârstă. Numărul ISBN este 978-630-311-221-3, iar cartea face parte din seria „Călătorie spre început”, ceea ce înseamnă că aventura personajelor va continua în volume viitoare.
Poți comanda cartea online direct de pe Carturesti.ro sau de pe Libris.ro, ambele platforme oferind livrare rapidă în toată țara. Bradu Mihai Dan, la doar 19 ani, debutează cu acest roman fantasy care promite să fie începutul unei serii captivante. Pasiunea lui pentru povești și pentru construirea de lumi imaginare se simte în fiecare pagină, iar evoluția lui ca scriitor va fi cu siguranță interesantă de urmărit în volumele următoare.
