Odata cu trecerea timpului, romanii carora li s-a intamplat sa fie nedreptatiti de catre statul roman, au ales sa isi caute dreptatea la CEDO, asa ca au cautat cei mai buni avocati, care sa le ofere cele mai bune servicii de consultanta juridica Cedo, iar mai apoi sa isi caute dreptatea.
Foarte multi dintre cei care si-au cautat dreptatea la CEDO au avut castig de cauza, si nu doar cetatenii romani, ci si cei din alte state. Daca inca aveti dubii, in continuare veti putea descoperi un caz, al unei persoane care a avut castig de cauza la CEDO, asa ca va invitam sa aflati mai multe detalii in continuare.
Bodiu c. Moldovei, cererea nr. 7516/10
Reclamantul a avut o disputa cu H. referitor la proprietatea asupra unei case. El a inaintat o actiune catre H. privind recunoasterea dreptului de proprietate, in calitate de succesor al tatalui sau si evacuarea lui H. din locuinta. H. a inaintat o actiune reconventionala, cerand recunoasterea dreptului de proprietate asupra locuintei, pe motiv ca ar fi construit-o.
La data de 20 decembrie 2007 Judecatoria Buiucani a respins actiunea lui H. si a admis integral actiunea reclamantului. La data de 20 mai 2008 Curtea de Apel Chisinau a mentinut hotararea anterioara si respins apelul lui H., care nu a participat in sedinta instantei de apel, desi citatiile au fost expediate in mod repetat la adresa indicata in apel. O scrisoare recomandata a fost restituita cu o nota precum ca H. nu locuieste pe adresa indicata de aceasta. Decizia a devenit definitiva dupa expirarea termenului de doua luni pentru declararea recursului.
La data de 11 mai 2009 H. a depus recurs la Curtea Suprema de Justitie, invocand ca a aflat despre decizia din 20 mai 2008 la data de 23 aprilie 2009. In cererea sa de recurs, H. a indicat aceeasi adresa ca si in procedurile in fata instantei de apel. Reclamantul a cerut Curtii Supreme sa respinga recursul ca fiind depus peste termen. El a invocat ca din moment ce H. a declarat apel la Curtea de Apel Chisinau, ea urma sa se intereseze despre progresul procedurii si sa nu astepte un an de zile.
La data de 16 octombrie 2009 Curtea Suprema a admis recursul lui H., a anulat hotararile anterioare si a adoptat o noua hotarare pe fondul cauzei, a impartit locuinta litigioasa in parti egale dintre litiganti. Instanta a invocat ca nu a fost depus in afara termenului deoarece H. nu a fost prezent la sedinta Curtii de Apel si nimic din dosar nu sugera ca instanta l-a informat despre disponibilitatea deciziei motivate.
Curtea a concluzionat ca fara vreo dovada a datei cand H. a cunoscut despre hotarare, recursul putea fi considerat ca fiind depus in termen.
In speta, Curtea constatat ca reclamantul a pierdut hotararea favorabila. Partile au disputat daca recursul din 11 mai 2009 a fost depus in interiorul termenului limita prevazut de Articolul 434 Cod de procedura civila.
Curtea a notat ca sistemele legale a diferitor state membre prevad posibilitatea extinderii termenului limita, in cazul in care exista motive valabile in acest sens. In acelasi timp, daca termenul limita pentru un recurs este extins dupa o perioada considerabila de timp si pentru motive care nu par sa fie persuasive, aceasta decizie poate incalca principiul securitatii raporturilor juridice.
Curtea a recunoscut ca este in primul rand la discretia instantelor nationale sa decida in privinta extinderii termenului limita pentru declararea unui recurs, insa aceasta discretie nu este nelimitata. Instantelor li se cere sa aduca motive.
Unul din motive poate fi, de exemplu, omisiunea autoritatilor de a informa partile despre decizia adoptata in privinta cauzelor acestora. Chiar atunci, totusi, posibilitatea extinderii nu poate fi nelimitata, din moment ce partile trebuie sa i-a masuri in intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care acestia cunosc.
In fiecare caz, instantele nationale trebuie sa verifice daca motivele privind extinderea termenului limita pentru recurs poate sa justifice ingerinta in principiul res judicata, in special daca legislatia nationala nu limiteaza discretia fie in ceea ce priveste timpul sau motivele pentru extinderea termenului limita.
Curtea a notat ca H. in cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a impiedicat sa afle despre decizie mai devreme, sau mentiunea daca a incercat sa afle despre progresul procedurilor in apel initiate de el. In pofida acestui fapt, Curtea Suprema a fost de acord sa calculeze termenul de 2 luni de la data indicata de H. fara nici o rezerva.
In aceasta privinta, ea nu a aplicat propria jurisprudenta privind obligatia partilor de a actiona cu diligenta si buna credinta. H. Nu a fost intrebat de ce nu a informat Curtea de Apel despre schimbarea adresei sau daca a intreprins mai multe incercari de a afla despre procedurile in apel initiate.
In aceste circumstante, Curtea a considerat ca prin admiterea recursului lui H. dupa scurgerea unei perioade considerabile de timp si in absenta vreunei explicatii plauzibile de ce nu a facut-o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie definitiva si executorie si astfel a constituit res judicata.
Astfel, Curtea Suprema de Justitie a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice si a incalcat dreptul reclamantului la un proces echitabil in sensul Articolului 6 § 1 din Conventie, astfel a avut loc violarea Articolului 6 § 1 din Conventie.
Curtea i-a acordat reclamantului 2.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral si 500 Euro cu titlu de costuri si cheltuieli.
Asadar, am ales sa prezentam acest exemplu, pentru a vedea cu ochii dvs. ca se poate castiga un proces la CEDO, si ca orice om de rand, in cazul in care este nedreptati, isi poate cauta dreptatea, si poate avea castig de cauza.
Deci, daca considerati ca vi s-a comis o nedreptate, nu mai stati pe ganduri, si cautati-va dreptatea la CEDO. Inainte de toate insa, veti avea nevoie de cele mai bune servicii de consultanta juridica Cedo, iar daca intr-adevar vi s-a comis o nedreptate, sansele sunt foarte mari sa aveti castig de cauza.
