Coeziunea grupului numita si coeziunea sociala apare atunci cand legaturile leaga membrii unui grup social intre ei si grupul in ansamblu. Desi coeziunea este un proces cu mai multe fatete, ea poate fi impartita in patru componente principale: relatii sociale, relatii de sarcini, unitate perceputa si emotii.
Membrii grupurilor puternic coezive sunt mai inclinati sa participe cu usurinta la activitatile grupului si sa ramana impreuna cu grupul.
Definitie
Din „cohaesio” neolatina si „cohésion” franceza, in fizica, coeziune inseamna „forta care uneste moleculele unui lichid sau ale unui solid”. Astfel, exista diferite moduri de a defini coeziunea grupului, in functie de modul in care cercetatorii conceptualizeaza acest termen. Cu toate acestea, majoritatea cercetatorilor definesc coeziunea ca angajament pentru sarcina si atractie interpersonala catre grup.
Coeziunea poate fi definita mai specific ca tendinta unui grup sa fie in unitate in timp ce lucreaza pentru un scop sau sa satisfaca nevoile emotionale ale membrilor sai. Aceasta definitie include aspecte importante ale coeziunii, inclusiv multidimensionalitatea, natura dinamica, baza instrumentala si dimensiunea emotionala a acesteia. Multidimensionalitatea sa se refera la modul in care coeziunea se bazeaza pe mai multi factori.
Natura sa dinamica se refera la modul in care se schimba treptat in timp prin forta si forma sa, de la momentul in care un grup este format pana la momentul in care un grup este desfiintat. Baza sa instrumentala se refera la modul in care oamenii adera intr-un anumit scop, fie ca este vorba de o sarcina sau din motive sociale. Dimensiunea sa emotionala se refera la modul in care coeziunea este placuta membrilor grupului sau.
Aceasta definitie poate fi generalizata la majoritatea grupurilor caracterizate de definitia grupului aratata mai sus. Aceste grupuri includ echipe sportive, grupuri de lucru, unitati militare, grupuri de fraternitate si grupuri sociale. Cu toate acestea, este important de retinut ca alti cercetatori sustin ca aceasta coeziune nu poate fi generalizata in multe grupuri.
Antecedente de coeziune
Legaturile dintre membrii grupului nu se dezvolta spontan. Ele se dezvolta dintr-o serie de componente precum atractia, coordonarea, sentimentul de apartenenta si emotiile comune. Componentele pot fi cunoscute ca antecedente ale coeziunii. Mai mult, ele definesc si natura coeziunii. Fiecare componenta este explicata in detaliu mai jos.
Atractie
Festinger si colegii sai (1950) s-au concentrat foarte mult pe atractie ca forta in comparatie cu orice alte forte. Intr-un studiu, acestia au cerut membrilor grupului sa-si identifice toti prietenii buni si au calculat raportul dintre alegerile din grup si cele din afara lui. Conform lui Dion (2000), cu cat raportul este mai mare, cu atat coeziunea grupului este mai mare.
Hogg (1992 si 2001) a remarcat ca atractia personala nu este o coeziune a grupului, chiar daca membrii grupurilor coezive se plac. Coeziunea grupului este similara cu un tip de atractie la nivel de grup care, potrivit lui Hogg, este cunoscuta sub numele de atractie sociala. Atractia sociala este o placere pentru ceilalti membri ai grupului, pe baza statutului lor de membri tipici ai grupului. Atractia este un ingredient de baza pentru majoritatea grupurilor; cu toate acestea, atunci cand relatiile interpersonale dintre membrii grupului se intensifica, poate transforma un grup conjugat intr-unul coeziv.
Sentimentul de apartenenta
Intr-un grup coeziv, indivizii tind sa se contopeasca pentru a forma un intreg. Non-membrii care ar intalni un grup vor fi convinsi ca este un grup strans legat. Membrii grupului si-ar exprima sentimentul de apartenenta la grup prin a fi loiali grupului, identificandu-se cu grupul si clasificandu-se ca membri. Acestia si-ar descrie unitatea folosind termeni precum familie, comunitate, echipa etc.
Coordonare
Coeziunea inseamna mai mult disponibilitatea de a lucra impreuna pentru a realiza un set de obiective decat relatiile interpersonale dintre membrii grupului. Potrivit lui Siebold (2007), grupurile orientate spre sarcini, cum ar fi echipajele de zbor si echipele militare, impartasesc un impuls de a-si atinge obiectivele.
Emotii impartasite
Una dintre cele mai evidente trasaturi ale unui grup coeziv este emotia pozitiva comuna. Coeziunea emotionala este un proces pe mai multe niveluri, deoarece emotiile pot fi colective. De exemplu, un membru al grupului poate experimenta emotii atunci cand afla ca celalalt membru al grupului intampina greutati . O emotie devine o emotie colectiva atunci cand toti membrii unui grup experimenteaza aceeasi reactie emotionala. Intensitatea unor astfel de emotii este mare atunci cand membrii se identifica puternic cu grupul lor.
Factori
Fortele care imping impreuna membrii grupului pot fi pozitive (recompense bazate pe grup) sau negative (lucruri pierdute la parasirea grupului). Principalii factori care influenteaza coeziunea grupului sunt: similitudinea membrilor, dimensiunea grupului, dificultatea de intrare, succesul grupului, concurenta externa si amenintarile.
Adesea, acesti factori actioneaza prin imbunatatirea identificarii indivizilor cu grupul din care fac parte, precum si a convingerilor lor despre modul in care grupul isi poate indeplini nevoile personale.
Asemanarea membrilor grupului
Similitudinea membrilor grupului are influente diferite asupra coeziunii grupului, in functie de modul de definire a acestui concept. S-a constatat ca asemanarile indivizilor in background (de exemplu, rasa, etnie, ocupatie, varsta), atitudini, valori si trasaturi de personalitate au in general asociere cu coeziunea grupului.
Pe de alta parte, din perspectiva atractiei sociale ca baza a coeziunii grupului, similitudinea dintre membrii grupului este indiciul pentru ca indivizii sa se clasifice pe ei insisi si pe ceilalti, intr-un grup. In aceasta perspectiva, cu cat sentimentele pe care le au indivizii intre ei si ceilalti membri ai grupului sunt mai prototipice, cu atat coeziunea grupului va fi mai puternica.
In plus, contextul similar face mai probabil ca membrii sa impartaseasca pareri similare cu privire la diferite probleme, inclusiv obiectivele grupului, metodele de comunicare si tipul de conducere dorita. In general, un acord mai mare intre membri cu privire la regulile si normele grupului are ca rezultat o mai mare incredere si un conflict mai putin functional. Aceasta, la randul sau, intareste atat coeziunea emotionala, cat si coeziunea sarcinii.
Dimensiunea grupului
Grupurile mici sunt mai coezive decat grupurile mari. Acest lucru este adesea cauzat de spargerea sociala, o teorie care spune ca membrii individuali ai unui grup vor depune eforturi mai mici, deoarece cred ca ceilalti membri vor compensa slabiciunea. S-a constatat ca spargerea sociala este eliminata atunci cand membrii grupului considera ca performantele lor individuale sunt identificabile – cu atat mai mult in cazul grupurilor mai mici.
In primatologie si antropologie, limitele dimensiunii grupului sunt teoretizate pentru a fi in concordanta cu numarul lui Dunbar.
Motivatie
Coeziunea si motivatia membrilor echipei sunt factori cheie care contribuie la performanta unei companii. Prin dezvoltarea adaptabilitatii, valorii de sine si cresterea motivatiei personale, fiecare membru devine capabil sa se simta increzator si sa progreseze in echipa. Prelucrarea sociala este mai putin frecventa atunci cand exista coeziune intr-o echipa; motivatia fiecarui membru al echipei este considerabil mai mare.
Performanta
Studiile au aratat un nivel ridicat de coeziune poate provoca performanta si ca performanta poate provoca coeziune. Majoritatea meta-analizelor (studii care au rezumat rezultatele mai multor studii) au aratat ca exista o relatie intre coeziune si performanta. Acesta este cazul chiar si atunci cand coeziunea este definita in moduri diferite. Cand coeziunea este definita ca atractie, aceasta este mai bine corelata cu performanta.
Cand este definita ca angajament de sarcina, acesta este, de asemenea, corelata cu performanta, desi intr-un grad mai mic decat coeziunea ca atractie. Nu s-au efectuat suficiente studii cu coeziune definita ca mandrie de grup. In general, coeziunea definita in toate aceste moduri a fost pozitiv legata de performanta.
Cu toate acestea, unele grupuri pot avea o relatie de coeziune-performanta mai puternica decat altele. Grupurile mai mici au o relatie de coeziune-performanta mai buna decat grupurile mai mari.
Carron (2002) a constatat ca relatiile de coeziune-performanta sunt cele mai puternice in echipele sportive si a clasat forta relatiei in aceasta ordine (de la cea mai puternica la cea mai slaba): echipe sportive, echipe militare, grupuri care se formeaza intr-un scop, grupuri in medii experimentale. Exista unele dovezi ca coeziunea poate fi mai puternic legata de performanta pentru grupurile care au roluri extrem de interdependente decat pentru grupurile in care membrii sunt independenti.
In ceea ce priveste productivitatea grupului, este posibil ca atractia si mandria de grup sa nu fie suficienta. Este necesar sa aveti un angajament de sarcina pentru a fi productivi. Mai mult, grupurile cu obiective de performanta ridicate pot deveni extrem de productive. Cu toate acestea, este important de retinut ca legatura dintre coeziune si performanta poate diferi in functie de natura grupului care este studiat. Unele studii care s-au concentrat asupra acestei relatii au condus la rezultate divergente.
De exemplu, un studiu efectuat asupra legaturii dintre coeziune si performanta intr-un departament guvernamental de servicii sociale, a constatat o asociere pozitiva scazuta intre aceste doua variabile, in timp ce un studiu separat pe grupuri dintr-o unitate militara daneza a constatat o asociere negativa ridicata intre aceste doua variabile.
Politici publice
Coeziunea sociala a devenit o tema importanta in politica sociala britanica in perioada de dupa tulburarile din orasele britanice din nord (Oldham, Bradford si Burnley) in vara anului 2001 (a se vedea revoltele Oldham, revoltele Bradford, revoltele Burnley). In investigarea acestora, academicianul Ted Cantle s-a bazat puternic pe conceptul de coeziune sociala, iar noul guvern (in special pe atunci secretarul de interne David Blunkett) a promovat la randul sau notiunea. Dupa cum a remarcat Trustul Runnymede in „Anul coeziunii” in 2003:
„Daca a existat un cuvant cheie adaugat la lexiconul Runnymede in 2002, acesta este coeziunea. Un an de la publicarea raportului Comisiei privind viitorul Marii Britanii multi-etnice, rapoartele Cantle, Denham, Clarke, Ouseley si Ritchie au mutat coeziunea pe primul plan al dezbaterii rasiale din Marea Britanie.”
Potrivit rapoartelor tematice comise de guvern, State of the English Cities, exista cinci dimensiuni diferite ale coeziunii sociale: conditii materiale, relatii pasive, relatii active, solidaritate, incluziune si egalitate.
- Raportul arata ca conditiile materiale sunt fundamentale pentru coeziunea sociala, in special ocuparea fortei de munca, veniturile, sanatatea, educatia si locuinta. Relatiile dintre si in interiorul comunitatilor sufera atunci cand oamenii nu au munca si suporta greutati, datorii, anxietate, stima de sine scazuta, sanatate proasta, abilitati slabe si conditii de viata proaste. Aceste necesitati de baza ale vietii sunt bazele unui tesut social puternic si indicatori importanti ai progresului social.
- Al doilea principiu de baza al coeziunii este ordinea sociala, siguranta si eliberarea de frica sau „relatiile sociale pasive”. Toleranta si respectul fata de alte persoane, impreuna cu pacea si securitatea, sunt semnele distinctive ale unei societati urbane stabile si armonioase.
- A treia dimensiune se refera la interactiunile pozitive, schimburile si retelele dintre indivizi si comunitati sau „relatiile sociale active”. Astfel de contacte si conexiuni sunt resurse potentiale, deoarece ofera oamenilor si organizatiilor sprijin reciproc, informatii, incredere si credite de diferite tipuri.
- A patra dimensiune se refera la amploarea incluziunii sociale sau integrarii oamenilor in institutiile principale ale societatii civile. Include, de asemenea, sentimentul de apartenenta al individului la un anumit loc (oras,zona,tara) si forta experientelor, identitatilor si valorilor comune dintre cei din medii diferite.
- In cele din urma, egalitatea sociala se refera la nivelul de echitate sau disparitate in accesul la oportunitati sau circumstante materiale, cum ar fi veniturile, sanatatea sau calitatea vietii sau in sansele viitoare de viata. In cautarea egalitatii sociale, in mijlocul schimbarii naturii muncii si a incertitudinii viitoare, Raportul Bancii Mondiale pentru Dezvoltare Mondiala din 2019 solicita guvernelor sa creasca investitiile in capital uman si sa extinda protectia sociala.
La nivel social, Albrekt Larsen defineste coeziunea sociala „ca fiind credinta – sustinuta de cetateni intr-un anumit stat national – ca acestia impartasesc o comunitate morala, care le permite sa aiba incredere unul in celalalt”. Intr-un studiu comparativ al SUA, Marea Britanie, Suedia si Danemarca, el arata ca increderea perceputa a concetatenilor este puternic influentata de nivelul inegalitatii sociale si de modul in care „saracii” si „clasele de mijloc” sunt reprezentate in mass-media.
Analistii de la agentia rating-urilor de credit Moody’s, au introdus de asemenea posibilitatea adaugarii coeziunii sociale ca rating formal in indicii lor de datorie suverana.
