Un nume de domeniu este un sir de identificare care defineste un domeniu de autonomie administrativa, autoritate sau control in cadrul Internetului. Numele de domenii sunt utilizate in diferite contexte de retea si in scopuri de denumire si adresare specifice aplicatiei. In general, un nume de domeniu identifica un domeniu de retea sau reprezinta o resursa de protocol Internet (IP), cum ar fi un computer personal utilizat pentru a accesa internetul, un computer server care gazduieste un site web sau site-ul web in sine sau orice alt serviciu comunicat prin intermediul internetului. In 2017, au fost inregistrate 330,6 milioane de nume de domenii.
Numele de domeniu sunt formate din regulile si procedurile sistemului de nume de domenii (DNS). Orice nume inregistrat in DNS este un nume de domeniu. Numele de domenii sunt organizate in niveluri subordonate (subdomenii) ale domeniului radacina DNS, care este fara nume. Setul de nume de domeniu de la primul nivel reprezinta domeniile de nivel superior (TLD-uri), inclusiv domeniile generice de nivel superior (gTLD-uri), cum ar fi domeniile proeminente com, info, net, edu si org si codul de tara (ccTLDs).
Sub aceste domenii de nivel superior din ierarhia DNS se afla numele de domeniu de nivel doi si trei, care sunt de obicei deschise pentru rezervare de catre utilizatorii finali ce doresc sa se conecteze la retele locale la Internet, sa creeze alte resurse de internet accesibile publicului sau site-uri web.
Inregistrarea acestor nume de domeniu este de obicei administrata de registratorii de nume de domenii care isi vand serviciile catre public.
Un nume de domeniu complet calificat (FQDN) este un nume de domeniu care este complet specificat cu toate etichetele din ierarhia DNS, fara a avea parti omise. In mod traditional, un FQDN se termina cu un punct (.) Etichetele din sistemul de nume de domeniu nu disting majuscule si minuscule si, prin urmare, pot fi scrise in orice metoda de scriere cu majuscule, dar cel mai frecvent numele de domenii sunt scrise cu litere mici in contexte tehnice.
Scop
Numele de domenii servesc la identificarea resurselor Internet, cum ar fi calculatoarele, retelele si serviciile, cu o eticheta bazata pe text, care este mai usor de memorat decat adresele numerice utilizate in protocoalele Internet. Un nume de domeniu poate reprezenta colectii intregi de astfel de resurse sau instante individuale. Calculatoarele gazda de internet individuale folosesc nume de domenii ca identificatori de gazda, numite si nume de gazda.
Termenul nume de gazda este, de asemenea, utilizat pentru etichetele din sistemul de nume de domeniu, de obicei fara spatiu subordonat de numele de domeniu. Numele de gazda apare ca o componenta in Uniform Resource Locators (URL-uri) pentru resurse Internet, cum ar fi site-uri web (de exemplu, en.wikipedia.org).
Numele de domeniu sunt, de asemenea, utilizate ca etichete simple de identificare pentru a indica proprietatea sau controlul unei resurse. Astfel de exemple sunt identificatorii utilizati in protocolul de initiere a sesiunii (SIP), cheile de domeniu utilizate pentru verificarea domeniilor DNS in sistemele de posta electronica si in multe alte identificatoare de resurse uniforme (URI).
O functie importanta a numelor de domenii este de a oferi nume usor de recunoscut si memorabile resurselor Internet adresate numeric. Aceasta abstractizare permite mutarea oricarei resurse intr-o locatie fizica diferita in topologia adreselor retelei, la nivel global sau local, intr-un intranet. O astfel de miscare necesita de obicei schimbarea adresei IP a unei resurse si traducerea corespunzatoare a acestei adrese IP catre si de la numele domeniului sau.
Numele de domeniu sunt utilizate pentru a stabili o identitate unica. Organizatiile pot alege un nume de domeniu care sa corespunda cu numele lor, ajutand utilizatorii de internet sa le gaseasca cu usurinta.
Un domeniu generic este un nume care defineste o categorie generala, mai degraba decat o instanta specifica sau personala, de exemplu, numele unei industrii, mai degraba decat numele unei companii. Cateva exemple de nume generice sunt books.com, music.com si travel.info. Companiile au creat marci bazate pe nume generice, iar astfel de nume de domenii generice pot fi valoroase.
Numele de domeniu sunt adesea denumite pur si simplu domenii, iar inregistratorii de nume de domeniu sunt denumiti frecvent drept proprietari de domeniu, desi inregistrarea numelui de domeniu la un registrator nu confera niciun fel de proprietate legala a numelui de domeniu, ci doar un drept exclusiv de utilizare pentru o anumita durata de timp. Utilizarea numelor de domenii in comert le poate supune legii marcilor.
Spatiu pentru nume de domeniu
Astazi, Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (ICANN) gestioneaza dezvoltarea si arhitectura de nivel superior a spatiului de nume de domeniu Internet. Autorizeaza registratorii de nume de domenii, prin care pot fi inregistrate si realocate nume de domenii.
Sistemul ierarhic de nume de domeniu, organizat in zone, fiecare servit de servere de nume de domeniu
Spatiul de nume de domeniu consta dintr-un arbore de nume de domenii. Fiecare nod din arbore contine informatii asociate cu numele domeniului. Arborele se imparte in zone care incep de la zona radacina DNS.
Sintaxa numelui de domeniu
Un nume de domeniu este format din una sau mai multe parti, denumite tehnic etichete, care sunt concatenate in mod conventional si delimitate de puncte, cum ar fi example.com.
Eticheta din dreapta transmite domeniul de nivel superior; de exemplu, numele domeniului www.example.com apartine domeniului de nivel superior .com.
Ierarhia domeniilor porneste de la dreapta la stanga etichetei de nume; fiecare eticheta din stanga specifica o subdiviziune sau subdomeniu al domeniului din dreapta. De exemplu: exemplul de eticheta specifica un nod – example.com ca subdomeniu al domeniului .com si “www” este o eticheta pentru a crea www.example.com, un subdomeniu al example.com. Fiecare eticheta poate contine intre 1 si 63 de octeti. Eticheta goala este rezervata nodului radacina si, atunci cand este complet calificata, este exprimata ca eticheta goala terminata de un punct.
Numele complet de domeniu nu poate depasi o lungime totala de 253 caractere ASCII in reprezentarea sa textuala. Astfel, atunci cand se utilizeaza un singur caracter pe eticheta, limita este de 127 de niveluri: 127 de caractere plus 126 de puncte au o lungime totala de 253. In practica, unele registre de domeniu pot avea limite mai scurte.
Un nume de gazda este un nume de domeniu care are cel putin o adresa IP asociata. De exemplu, numele de domenii www.example.com si example.com sunt, de asemenea, nume de gazda, in timp ce domeniul .com nu este. Cu toate acestea, alte domenii de nivel superior, in special domeniile de nivel superior de cod de tara, pot avea intr-adevar o adresa IP si, daca da, sunt si nume de gazda.
Numele de gazda impune restrictii asupra caracterelor permise in numele de domeniu corespunzator. Un nume de gazda valid este, de asemenea, un nume de domeniu valid, dar un nume de domeniu valid nu poate fi neaparat valid ca nume de gazda.
Domenii de nivel superior
Domeniile de nivel superior (TLD-uri), cum ar fi com, net si org, reprezinta cel mai inalt nivel de nume de domenii de pe Internet. Domeniile de nivel superior formeaza zona radacina DNS a sistemului ierarhic de nume de domeniu. Fiecare nume de domeniu se incheie cu o eticheta de domeniu de nivel superior.
Cand a fost conceput sistemul de nume de domeniu in anii 1980, spatiul de nume de domeniu a fost impartit in doua grupuri principale de domenii. Domeniile de nivel superior ale codului tarii (ccTLD) s-au bazat in principal pe codurile de teritoriu cu doua caractere ale abrevierilor de tara ISO-3166.
In plus, a fost implementat un grup de sapte domenii generice de nivel superior (gTLD) care reprezenta un set de categorii de nume si multi-organizatii. Acestea au fost domeniile gov, edu, com, mil, org, net si int.
In timpul cresterii internetului, a devenit necesar sa se creeze domenii generice suplimentare de nivel superior. Incepand cu Octombrie 2009, existau 21 de domenii de nivel superior generice si 250 de domenii de nivel superior cu doua litere de coduri de tara. In plus, domeniul ARPA serveste scopuri tehnice in infrastructura sistemului de nume de domeniu.
In timpul celei de-a 32-a Reuniuni Publice Internationale ICANN de la Paris, in 2008, ICANN a inceput un nou proces de politica de numire TLD pentru a face un „pas semnificativ inainte cu privire la introducerea de noi domenii generice de nivel superior”. Acest program prevedeA disponibilitatea multor domenii noi sau deja propuse, precum si un nou proces de aplicare si implementare. Observatorii credeau ca noile reguli ar putea duce la inregistrarea a sute de domenii noi de nivel superior. In 2012, programul a inceput si a primit 1930 de cereri. Pana in 2016, s-a atins pragul de 1000 gTLD live.
Internet Assigned Numbers Authority (IANA) mentine o lista adnotata de domenii de nivel superior in baza de date a zonei de radacina DNS.
In scopuri speciale, cum ar fi testarea retelei, documentatia si alte aplicatii, IANA rezerva, de asemenea, un set de nume de domenii cu utilizare speciala. Aceasta lista contine nume de domenii cum ar fi exemplu, local, localhost si test. Alte nume de domeniu de nivel superior care contin marci comerciale sunt inregistrate pentru uz corporativ. Cazurile includ marci precum BMW, Google si Canon.
Domenii de nivel secundar si nivel inferior
In sub domeniile de nivel superior din ierarhia numelor de domeniu se afla numele domeniilor de nivel doi (SLD). De exemplu, in domeniul example.co.uk, .co este domeniul de nivel doi.
Urmeaza domeniile de nivel trei, care sunt scrise imediat in stanga unui domeniu de nivel doi. Pot exista domenii de nivel 4, 5 si asa mai departe, practic fara nicio limitare. Un exemplu de nume de domeniu operational cu patru niveluri de etichete de domeniu este sos.state.oh.us. Fiecare eticheta este separata printr-un punct. Se spune ca „sos” este un subdomeniu al „state.oh.us” si „state” un subdomeniu al „oh.us” etc.
In general, subdomeniile sunt domenii subordonate domeniului lor parinte. Un exemplu de niveluri foarte profunde de ordonare a subdomeniului sunt zonele DNS cu rezolutie inversa IPv6, de exemplu, 1.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0 .ip6.arpa, care este numele de domeniu de rezolutie DNS inversa, pentru adresa IP a unei interfete loopback sau numele localhost.
Numele de domeniu de nivel secundar (sau nivel inferior, in functie de ierarhia parinte stabilita) sunt adesea create pe baza numelui unei companii (de exemplu, bbc.co.uk), a produsului sau a serviciului (de exemplu, hotmail.com) sau alte derivatii. Sub aceste niveluri, urmatoarea componenta a numelui de domeniu a fost utilizata pentru a desemna un anumit server gazda.
Prin urmare, ftp.example.com ar putea fi un server FTP, www.example.com ar fi un server World Wide Web, iar mail.example.com ar putea fi un server de e-mail, fiecare destinat sa indeplineasca doar functia implicita.
