Ia este incadrata in categoria bluze dama si este o parte a costumului popular romanesc inca din cele mai vechi timpuri iar radacinile ei isi au originea in hainele purtate de daci, traci si genti. Din basoerliefurile descoperite, care arata daci, se poate vedea in portul lor camasa cu maneca lunga si cu o croiala de tip tunica. Aceasta camasa este lunga si alba facuta dintr-o singura bucata, cu pantaloni lungi si stramti numiti itari sau cioareci.
Portul acesta este completat de brau sau de chimir si in picioare sunt purtate opincile. Femeile se imbraca cu o camasa din panza numita ie, poale si alte piese care acopera picioarele care ulterior au ajuns sa aoba diverse denumiti cum ar fi catrinta, valnic, fota si in unele regiuni opreag.
In prezent, portul popular romanesc autoentic care aminteste de hainele purtate de daci poate fi intalnit in maimulte zone din tara, preponderent in cele montate in care influentele culturale se pastreaza mult mai bine.
In lucrarea Ii si camasi romanesti scrie faptul ca portul romanesc are doua caracteristici de baza si anume unitatea si continuitatea. Cand vorbim despre continuitate ne referim la drumul parcurs de portul opular care s-a nascut pe stravechea vastra a civilizatiei dacicice pana in prezent. Prin unitate trebuie sa intelegem trasaturile si aspectele esentiale care se pot vedea in portul din intreaga tara.
Daca la barbati era vorba despre camasi populare, femeile utilizau termenul de ie populara. Acestea aveau mai multe semnificatii pentru ca acopereau goliciunea trupului, transmiteau mesaje spre comunitatea din care respectiva persoana facea parte – unele ii erau purtate la botez in timp ce altele aratau doar statutul social, meseria sau varsta. Iile au de asemenea si o semnificatile magica si religioasa datorita motivelor, cromaticii si lucraturii folosite.
Ia era facuta la inceput din canepa, lana, in si ulterior din bumbac tors. Pentru toarcere se folosea fuiorul si iile erau impodobite preponderent cu broderie la gat, maneci si piept.
Cele mai importante caracteristici ale iei sunt date de cusatura – umarul este cel care uneste partile din fata sau din spate ale manecii. Altita este banda lata si reprezinta un element definitor al iei fiind unica si irepetabila. Raurile sunt benzi drepte care se amplaseaza pe maneci si pe piept. Cheitele sau bibilurile sunt cusaturi cu ajutorul carora bucatile textile se imbina. O alta caracteristica specifica costumului pentru femei este culoarea. Fondul tesaturilor din canepa, in sau lana este alb iar broderiile sunt cusute cu culori.
Istoricii spun ca ia a fost purtata prima data in cultura Cucuteni, aceasta fiind una din cele mai vechi civilizatii din Europa. Cultura Cucuteni a fost raspandita pe tot teritoriul din prezent la Moldovei, in nord estul Munteniei, in Basarabia si un sud estul Transilvaniei.
Camasile erau facute din in sau canepa si uneori se foloseau borangicul sau matasea. Cel mai des intalnit simbol folosit era crucea, un simbol al soarelui stilizat si amplasat central. Inca din perioada precrestina vestimentatia avea si rol de protectie si de aceea se vor intalnit multe simboluri magice pe ie.
