Antenele continute in telefoanele mobile, inclusiv smartphone-urile, emit radiatii de radiofrecventa (RF) („unde radio” neionizante, cum ar fi microundele); partile capului sau ale corpului cele mai apropiate de antena pot absorbi aceasta energie si o pot transforma in caldura. Incepand din anii 1990, oamenii de stiinta au cercetat daca radiatia acum omniprezenta asociata cu antenele de telefoane mobile sau cu turnurile de telefonie mobila, afecteaza sanatatea umana.
Retelele de telefonie mobila utilizeaza diferite benzi de frecventa RF, dintre care unele se suprapun cu gama de microunde. Alte sisteme digitale fara fir, cum ar fi retelele de comunicatii de date, produc radiatii similare.
Ca raspuns la ingrijorarea publicului, Organizatia Mondiala a Sanatatii a infiintat Proiectul International EMF in 1996, pentru a evalua dovezile stiintifice ale posibilelor efecte ale EMF asupra sanatatii in intervalul de frecventa de la 0 la 300 GHz.
Ei au afirmat ca, desi s-au efectuat cercetari ample asupra posibilelor efecte asupra sanatatii ale expunerii la multe parti ale spectrului de frecvente, toate analizele efectuate pana acum au indicat ca, atata timp cat expunerile sunt sub limitele recomandate in ghidurile ICNIRP (1998) EMF , care acopera intreaga gama de frecvente de la 0-300 GHz, astfel de expuneri nu produc niciun efect advers asupra sanatatii. In 2011, Agentia Internationala pentru Cercetarea Cancerului (IARC), o agentie a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, a clasificat radiatiile fara fir ca grupul 2B – posibil cancerigen.
Asta inseamna ca „ar putea exista un anumit risc” de cancerigenitate, asa ca trebuie efectuate cercetari suplimentare cu privire la utilizarea intensa pe termen lung a dispozitivelor fara fir. OMS afirma ca „in ultimele doua decenii au fost efectuate un numar mare de studii pentru a evalua daca telefoanele mobile prezinta un risc potential pentru sanatate. Pana in prezent, nu s-au stabilit efecte adverse asupra sanatatii ca fiind cauzate de utilizarea telefonului mobil.”
Liniile directoare internationale cu privire la nivelurile de expunere la CEM cu frecventa de microunde precum ICNIRP limiteaza nivelurile de putere ale dispozitivelor fara fir si este neobisnuit ca dispozitivele fara fir sa depaseasca liniile directoare. Aceste linii directoare iau in considerare doar efectele termice, deoarece efectele non-termice nu au fost demonstrate in mod concludent.
Pozitia oficiala a Agentiei Britanice pentru Protectia Sanatatii (HPA) este ca „aici nu exista dovezi consistente pana in prezent ca Wi-Fi si WLAN-urile afecteaza negativ sanatatea populatiei generale”, dar si ca „… este o abordare de precautie sensibila … pentru a mentine situatia in curs de revizuire … „.
Expunere – Telefoane mobile
Un telefon mobil se conecteaza la reteaua telefonica prin unde radio schimbate cu o antena locala si un transceiver automat numit statie de baza celulara (locatia celulei sau turnul celular). Zona de servicii deservita de fiecare furnizor este impartita in zone geografice mici numite celule, iar toate telefoanele dintr-o celula comunica cu antena celulei respective.
Atat telefonul, cat si turnul au emitatoare radio care comunica intre ele. Deoarece intr-o retea celulara aceleasi canale radio sunt reutilizate la fiecare cateva celule, retelele celulare utilizeaza emitatoare de putere redusa pentru a evita ca undele radio de la o celula sa interfereze cu o celula din apropiere folosind aceleasi frecvente.
Telefoanele mobile sunt limitate la o iesire eficienta izotropa radiata (EIRP) de 3 wati, iar reteaua regleaza in mod continuu emitatorul telefonului la cea mai mica putere, in concordanta cu o buna calitate a semnalului, reducandu-l la un miliwatt, cand este aproape de turnul celular. Transmitatoarele cu canale turn au de obicei o putere de iesire EIRP de aproximativ 50 de wati.
Chiar si atunci cand nu este utilizat, cu exceptia cazului in care este oprit, un telefon mobil emite periodic semnale radio pe canalul sau de control, pentru a pastra contactul cu turnul sau celular si pentru functii precum conectarea telefonului la un alt turn, daca utilizatorul trece in alta celula. Cand utilizatorul efectueaza un apel, telefonul transmite un semnal pe un al doilea canal care transporta vocea utilizatorului.
Retelele 2G, 3G si 4G existente utilizeaza frecvente in benzile UHF sau cu microunde joase, de la 600 MHz la 3,5 GHz. Multe dispozitive wireless de uz casnic, cum ar fi retelele WiFi, deschizatoarele de usi de garaj si monitoarele pentru bebelusi, utilizeaza alte frecvente in acelasi interval de frecventa.
Undele radio scad rapid in intensitate cu patratul invers al distantei pe masura ce se raspandesc de la o antena de transmisie. Deci, transmitatorul de telefon, care este tinut aproape de fata utilizatorului atunci cand vorbeste, este o sursa mult mai mare de expunere umana decat transmitatorul turn, care este de obicei la sute de metri sau kilometri distanta de utilizator. Un utilizator isi poate reduce expunerea utilizand o casca si tinand telefonul mai departe de corpul sau.
Retelele celulare 5G de generatie urmatoare, care au inceput sa se desfasoare in 2019, utilizeaza frecvente mai mari in sau in apropierea benzii de unde milimetrice, de la 24 la 52 GHz. Undele milimetrice sunt absorbite de gazele atmosferice, astfel incat retelele 5G vor folosi celule mai mici decat retelele celulare anterioare, aproximativ de marimea unui bloc de oras. In loc de un turn de celule, fiecare celula va folosi o serie de antene mici, montate pe cladirile existente si pe stalpii de utilitati. In general, undele milimetrice patrund mai putin adanc in tesutul biologic decat microundele si sunt absorbite in principal in primul centimetru al suprafetei corpului.
Telefoane fara fir
HPA mai spune ca, datorita capacitatii de adaptare a telefonului mobil, radiatia unui telefon fara fir DECT ar putea depasi efectiv radiatia unui telefon mobil. HPA explica faptul ca, desi radiatia telefonului fara fir DECT are o putere medie de iesire de 10 mW, este de fapt sub forma a 100 de rafale pe secunda de 250 mW, o putere comparabila cu unele telefoane mobile.
Retea fara fir
Majoritatea echipamentelor LAN fara fir sunt proiectate sa functioneze in conformitate cu standardele predefinite. Punctele de acces fara fir sunt de asemenea aproape de oameni, dar scaderea puterii la distanta este rapida, urmand legea patratului invers. WiFi a fost legat anecdotic de hipersensibilitatea electromagnetica, dar cercetarile privind hipersensibilitatea electromagnetica nu au gasit dovezi sistematice care sa sustina afirmatiile facute de suferinzi.
Utilizatorii dispozitivelor de retea fara fir sunt de obicei expusi pentru perioade mult mai lungi decat atunci cand folosesc telefoanele mobile, iar puterea dispozitivelor fara fir nu este semnificativ mai mica. In timp ce un telefon al sistemului universal de telecomunicatii mobile (UMTS) poate varia de la 21 dBm (125 mW) pentru clasa de putere 4 pana la 33 dBm (2W) pentru clasa de putere 1, un router wireless poate varia de la o putere tipica de 15 dBm (30 mW) la 27 dBm (500 mW) la capatul inalt.
Cu toate acestea, routerele wireless sunt de obicei situate in mod semnificativ mai departe de capul utilizatorilor decat un telefon pe care il manipuleaza utilizatorul, rezultand o expunere generala mult mai redusa. Agentia pentru protectia sanatatii (HPA) spune ca, daca o persoana petrece un an intr-o locatie cu un punct WiFi, va primi aceeasi doza de unde radio ca si cand ar fi efectuat un apel de 20 de minute pe un telefon mobil.
Pozitia HPA este ca „… expunerile la radiofrecventa (RF) de la WiFi sunt probabil mai mici decat cele de la telefoanele mobile”. In Octombrie 2007, HPA a lansat un nou studiu „sistematic” privind efectele retelelor WiFi in numele guvernului britanic, pentru a calma temerile aparute in mass-media pana in acel moment.
Efecte studiate
Bariera hematoencefalica
O revizuire din 2010 a afirmat ca „Balanta dovezilor experimentale nu sustine un efect al campurilor de radiofrecventa„ non-termice ”asupra permeabilitatii barierei hematoencefalice, dar a mentionat ca cercetarile privind efectele de joasa frecventa la om au fost rare.” Un studiu din 2012 al radiatiilor cu frecventa joasa asupra oamenilor, nu a gasit „nicio dovada a efectelor acute ale radiatiei telefonului mobil pe termen scurt asupra fluxului sanguin cerebral”.
Cancer
Nu se cunoaste nicio modalitate prin care radiatiile de radiofrecventa (spre deosebire de radiatiile ionizante) sa afecteze ADN-ul si sa provoace cancer, iar cercetarile de laborator nu au gasit dovezi concludente ale unui astfel de efect in studiile pe animale. In 2011, IARC, un grup de lucru al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, a clasificat utilizarea telefonului mobil drept „posibil cancerigena pentru oameni”. IARC si-a rezumat concluzia cu: „Dovezile epidemiologice umane au fost amestecate.
Mai multe studii precoce de caz-control au fost considerate a fi in mare parte neinformative. Cea mai mare parte a dovezilor au provenit din rapoartele studiului INTERPHONE, un studiu international foarte mare, multicentric, de control al cazurilor, si un studiu separat de caz-control din Suedia. Desi sunt afectate de diferenta de selectie si distorsiunea informationala in diferite grade, aceste studii au aratat o asociere intre gliom si neurom acustic si utilizarea telefoanelor mobile.
Intr-o declaratie din 2018, Administratia SUA pentru Alimente si Medicamente a spus ca „limitele actuale de siguranta sunt stabilite pentru a include o marja de siguranta de 50 de ori mai mare din efectele observate ale expunerii la energie de radiofrecventa”.
La 1 Noiembrie 2018, Programul National de Toxicologie al SUA a publicat versiunea finala (dupa evaluarea inter pares care a fost efectuata pana in Martie 2018) a studiului sau folosind sobolani si soareci, realizat pe parcursul a zece ani. Acest raport se incheie dupa revizuire printr-o declaratie actualizata ca „exista dovezi clare ca sobolanii masculi expusi la niveluri ridicate de radiatii cu frecventa radio (RFR), precum cele utilizat in telefoanele celulare 2G si 3G, au dezvoltat tumori cardiace canceroase …. De asemenea, s-au determinat unele dovezi ale tumorilor la nivelul creierului si glandei suprarenale, ale sobolanilor masculi expusi.
O analiza timpurie a rezultatelor preliminare emise de Programul National de Toxicologie a indicat faptul ca, din cauza unor probleme precum aparitiile incoerente ale „semnalelor de rau” in interiorul speciilor si intre specii si sansele crescute de fals pozitiv – datorita multiplicitatii testelor, se poate afirma ca rezultatele pozitive constatate (cu privire la efectele asupra aparitiei cancerului), sunt mai probabil datorate sansei aleatorii. Rezultatele complete ale studiului au fost publicate pentru evaluare inter pares in Februarie 2018.
Fertilitatea masculina
O scadere a calitatii spermei masculine a fost observata de-a lungul mai multor decenii. Studiile privind impactul radiatiei mobile asupra fertilitatii masculine sunt conflictuale, iar efectele radiatiei electromagnetice cu frecventa radio (RF-EMR) emise de aceste dispozitive asupra sistemelor de reproducere sunt in prezent in dezbatere activa. O revizuire din 2012 a concluzionat ca „impreuna, rezultatele acestor studii au aratat ca RF-EMR scade numarul de spermatozoizi si motilitatea si creste stresul oxidativ”. Un studiu din 2017 efectuat pe 153 de barbati, la o clinica academica de fertilitate din Boston, Massachusetts, a constatat ca utilizarea auto-raportata a telefonului mobil nu era legata de calitatea materialului seminal si ca purtarea unui telefon mobil in buzunarul pantalonilor nu producea nici un efect malign asupra calitatii lichidului seminal.
Hipersensibilitate electromagnetica
Unii utilizatori de telefoane mobile si dispozitive similare au raportat ca au simtit diferite simptome nespecifice in timpul si dupa utilizare. Studiile nu au reusit sa lege niciunul dintre aceste simptome de expunerea electromagnetica. In plus, EHS nu este un diagnostic medical recunoscut.
Metabolismul glucozei
Potrivit Institutului National al Cancerului, doua studii care exploreaza daca si cum radiatiile telefonului mobil afecteaza metabolismul glucozei din creier, au aratat rezultate inconsistente.
