In 1897, fizicianul englez J.J. Thomson a reusit, in urma a 3 experimente faimoase, sa devieze undele catodice, o functie fundamentala pentru tubul modern catodic (crt-ul).
Cea mai veche versiune a acestui ecran cu tub catodic, a fost inventata de catre fizicianul german Ferdinand Braun, in 1897 si mai este cunoscut si sub numele de “tubul Braun”.
Acesta era de fapt o dioda catodica rece, o modificare majora adusa tubului Crookes, cu un ecran cu invelis de fosfor. In 1907, omul de stiinta rus Boris Rosing, a folosit un tub CRT pentru trimiterea si receptia unui semnal video experimental, pentru a forma o imagine.
A reusit sa afiseze figuri geometrice simple pe ecran, marcand momentul in care a fost folosita prima data tehnologia CRT, pentru ceea ce numim astazi televiziune. In 1908, Alan Archibald Campbell-Swinton, membru al Societatii Engleze din Marea Britanie, a publicat o scrisoare in revista de stiinta Nature, in care descria cum “vederea electrica distanta” – distant electric vision, poate fi obtinuta folosindu-se un tub catodic (sau tub Braun), cu sursa dubla : pe post de transmitator dar si de receiver.
A dezvoltat mai departe aceste cercetari, facandu-le cunoscute intr-un speech la Londra, in 1911 si raportat in ziarul The Times si in Jurnalul Societatii Rontgen. Intr-o scrisoare catre revista Nature publicata in luna Octombrie – 1926, Campbell – Swinton a anuntat de asemenea rezultatele unui experiment “nu tocmai reusit” pe care l-a condus impreuna cu G.M. Michin si J.C.M. Stanton.
Impreuna, au incercat sa genereze un semnal electric, prin proiectia imaginii pe o suprafata plana cu invelis de seleniu, ce era scanata in mod simultan cu o raza catodica.
Aceste experimente au avut loc inainte de luna Martie in 1914, cand Michin a decedat, dar acestea au fost repetate de catre 2 echipe diferite, in 1937, avandu-i in componenta pe de o parte pe H.Miller si J.W.Strange de la EMI, iar in paralel pe H.Iams si A.Rose de la RCA.
Ambele echipe au reusit sa transmita imagini “foarte incetosate” cu ajutorul placii din metal cu invelis de seleniu a lui Campbell-Swinton.
Daca esti in cautarea unor televizoare ieftine, dar de o calitate superioara, de la producatori cu renume, ti-i recomandam pe cei de la Dwyn.ro.
In 1926, inginerul maghiar Kalman Tihanyi a conceput un model de televizor (un sistem tv), ce utiliza scanarea in intregime electronica, prin implementarea principiului de “charge storage” in mediul de scanare (sau camera).
Problema senzitivitatii slabe la lumina, rezultand intr-un output electric de mica capacitate, a fost rezolvata o data cu introducerea tehnologiei de tip charge-storage, incepand cu 1924. Solutia lui Tihanyi a fost un tub de camera ce acumula si stoca sarcini electrice (fotoelectroni), o data cu fiecare ciclu de scanare.
Device-ul a fost prima data descris intr-o aplicatie de patent pe care a completat-o in Ungaria, in 1926, pentru un sistem tv inventat de catre el, numit “Radioskop”.
Dupa retusari ulterioare, patentul acestuia a fost declarat nul in Marea Britanie, asa ca a incercat sa isi patenteze inventia in Statele Unite, reusind s-o faca abia in 1939. Acest patent a fost cumparat de catre RCA, chiar inainte de a fi lansat.
