Orice copil isi duce aminte cu drag de primii pantofi. Poate unii isi aduc aminte cum isi curatau papucii in asteptarea lui Mos Nicolae, sau fetitele care au primit drept cadou prima pereche de pantofi rosii cu ”toc”.
Atunci cand zarim incaltaminte de copii in vitrinele magazinelor ni se par cele mai simpatice. Mici, dragalase, si in culori vii, fiecare pereche este mai speciala decat cealalta. Cand vine vorba de fete, stim cu totii ca viseaza la acea pereche de pantofi cu toc. Asteapta cu nerabdare momentul in care o sa creasca si vor avea si ele colectia de pantofi cu toc, la fel ca mamele lor.
Ca orice fetita visam si eu la o pereche de pantofi eleganti. Admiram toate femeile care purtau tocuri si imi doream extrem de mult sa am si eu o pereche. Pentru ca am fost cuminte, mosul mi-a indeplinit dorinta si mi-a adus cea mai superba pereche de botine, negre, cu niste sireturi dragute si putin toc.
Am fost in culmea fericirii si indata ce le-am probat m-am transformat in femeie. Le purtam cu mandrie si fercire insa, trebuie sa recunosc, nu erau foarte comode. Atunci a fost prima data cand am realizat ca pantofii cu toc, pe cat sunt de draguti, pe atat de incomozi sunt.
Intodeauna am avut probleme cand mergeam la cumparaturi. De fiecare data ma indreptam spre raionul cu incaltaminte pentru adulti, in timp ce parintii mei se uitau dupa incaltaminte de copii. Cand eram mica asteptam cu entuziasm sa cresc, sa fiu adult. Lumea oamenilor mari mi se parea extrem de interesanta si fascinanta.
Acum ca am crescut si am descoperit cum este, regert acea dorinta, ar fi trebuit sa ma bucur mai mult copilarie, si sa nu visez atat de mult la lumea adultilor. Si pentru ca voiam sa intru in acesta lume, mai repede decat era nevoie, incaltamintea era unul din elementele care imi lipseau.
Pantofii cu toc erau pentru femei, nu pentru fetite, de aceea insistam de fiecare data sa imi cumpar o pereche. Am crescut si incaltamintea draguta de copii am lasat-o la urma. Pe masura ce cresteam imi doream altfel de papuci, mai seriosi, mai de oameni mari.
Dorinta de a fi adult ma impingea sa fac o gramada de lucruri pe ascuns. Rujul era alt aspect care era interzis in lumea inocenta a copiilor. De fiecare data cand aveam ocazia furam cate unul din geanta mamei si ma dadeam pe buze. La fel faceam si cu lacul de unghii. Atat era de mare dorinta mea de a fi adult, incat copiam unele obiceiuri ale oamenilor mari.
Trepat, toate aceste dorinte s-au indeplinit. Am crescut mare si acum am voie sa ma dau cu ruj si sa imi colorez unghiile, imi pot cumpara pantofi cu toc, iar rafturile cu inclataminte pentru copii sunt doar o parte a copilariei mele. Si totusi, as vrea daca se poate, sa mai fiu copil inca o data.
